opțiuni
  • info
4 intrări
13 definiții

Explicative DEX

burica1 [At: LB / V: bărăca, îmburica / Pzi: ? / E: aburca (pad) + buric] 1 (Reg) vt A ajuta pe cineva să se urce într-un pom. 2 vt A se cățăra într-un pom. 3 vr (Pgn) A se cățăra. 4 vr (Pad buric) A-și scoate burta înainte.

burica2 vt [At: DA ms / Pzi: ~ichez / E: buric] A tăia ombilicul fătului la naștere Si: a moși.

buricar sn [At: ȘEZ. VIII, 88 / Pl: ~e / E: buric + -ar] (Reg) Cuțit (stricat) cu care tăia moașa buricul (1) nou-născuților.

burica vb. I. 1 refl., tr. A (se) cățăra, a (se) ridica. 2 tr. A(-și) scoate burta înainte. ♦ Fig. (fam.) A se da mare, a se umfla în pene, a se îngîmfa. • prez.ind. buric. /buric + -a.

buricar s.n. (înv., reg.) Cuțit (tocit) cu care moașa tăia buricul nou-născuților. • pl. -e. /buric + -ar.

BURICA (-ic) vb. tr. și refl. ABURCA [aburca + buric].

BURICA, buric, vb. I. Refl. (Regional și familiar) A se ridica, a se înălța.

BURICA, buric, vb. I Refl. (Reg. și fam.) A se ridica, a se înălța. – Din aburca + buric.

buricà v. a se sui târîș-grăpiș pe o coastă repede, a se cățăra pe un arbore. [Lit. a se târî pe buric].

2) buríc (mă) v. refl. Iron. Mă fudulesc, mă îngînf (îmi scot buricu saŭ peptu înainte).

buricár n., pl. e (d. buric, fiindcă moașele taĭe buricu c’un foarfece tocit). Nord. Bulicher.

Sinonime

BURICA vb. v. cățăra, cocoța, ridica, sui, urca.

burica vb. v. CĂȚĂRA. COCOȚA. RIDICA. SUI. URCA.

Intrare: buricare
buricare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buricare
  • buricarea
plural
  • buricări
  • buricările
genitiv-dativ singular
  • buricări
  • buricării
plural
  • buricări
  • buricărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: burica (cățăra)
verb (V10)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • burica
  • buricare
  • buricat
  • buricatu‑
  • buricând
  • buricându‑
 singular plural
  • burică
  • buricați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • buric
 (să)
  • buric
  • buricam
  • buricai
  • buricasem
a II-a (tu)
  • burici
 (să)
  • burici
  • buricai
  • buricași
  • buricaseși
a III-a (el, ea)
  • burică
 (să)
  • burice
  • burica
  • burică
  • buricase
plural I (noi)
  • buricăm
 (să)
  • buricăm
  • buricam
  • buricarăm
  • buricaserăm
  • buricasem
a II-a (voi)
  • buricați
 (să)
  • buricați
  • buricați
  • buricarăți
  • buricaserăți
  • buricaseți
a III-a (ei, ele)
  • burică
 (să)
  • burice
  • buricau
  • buricară
  • buricaseră
Intrare: burica (tăia)
verb (V10)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • burica
  • buricare
  • buricat
  • buricatu‑
  • buricând
  • buricându‑
 singular plural
  • burică
  • buricați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • buric
 (să)
  • buric
  • buricam
  • buricai
  • buricasem
a II-a (tu)
  • burici
 (să)
  • burici
  • buricai
  • buricași
  • buricaseși
a III-a (el, ea)
  • burică
 (să)
  • burice
  • burica
  • burică
  • buricase
plural I (noi)
  • buricăm
 (să)
  • buricăm
  • buricam
  • buricarăm
  • buricaserăm
  • buricasem
a II-a (voi)
  • buricați
 (să)
  • buricați
  • buricați
  • buricarăți
  • buricaserăți
  • buricaseți
a III-a (ei, ele)
  • burică
 (să)
  • burice
  • buricau
  • buricară
  • buricaseră
Intrare: buricar
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buricar
  • buricarul
plural
  • buricare
  • buricarele
genitiv-dativ singular
  • buricar
  • buricarului
plural
  • buricare
  • buricarelor
vocativ singular —
plural —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

burica, buricverb

etimologie:
  • aburca + buric MDA2 DLRM

buricar, buricaresubstantiv neutru

  • 1. regional Cuțit (stricat) cu care tăia moașa buricul nou-născuților. MDA2 DEXI
etimologie:
  • buric + -ar MDA2 DEXI

burica, buricverb

etimologie:
  • buric MDA2

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.