BURG, burguri, s. n. Castel medieval; cetate, așezare fortificată, cu caracter militar sau administrativ; oraș medieval; p. ext. oraș vechi. – Din fr. bourg.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

BURG ~uri n. înv. Oraș medieval fortificat, având un statut special; cetate. /<fr. bourg
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BURG s.n. 1. (Ist.) Așezare medievală cu un statut special (de obicei fortificată). 2. Stradă în unele orașe italiene, situată în afara zidurilor cetății. ♦ Cartier periferic al unor orașe italiene. [Pl. -guri. / cf. fr. bourg, it. borgo, lat.t. burgum < germ. Burg – fortăreață].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BURG s. n. așezare medievală (fortificată) cu caracter militar sau administrativ; oraș vechi. (< germ. Burg, fr. bourg)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

BURG, burguri, s. n. Castel medieval; oraș medieval; p. ext. oraș vechi. – Fr. bourg.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

burg (búrguri), s. n. – Oraș, cetate. Fr. bourg. – Der. burghez, s. m. (persoană din burghezie; materialist), din fr. bourgeois, cu schimbare a suf. -ois în -ez; burghezie, s. f. (clasă socială urbană); burghezime, s. f. (burghezie); burgrav, s. m., din fr. burgrave.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

burg s. n., pl. búrguri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink