dexonline

info

3 intrări

23 de definiții

explicative DEX (15)
ortografice DOOM (5)
etimologice (1)
sinonime (2)

Explicative DEX

BUNT, bunturi, s. n. (Înv. și reg.) Conspirație; răscoală. – Din pol., rus. bunt.

bont¹ sn [At: ALECSANDRI, T. 1618 / V: bunt / Pl: ~uri / E: pn bont, bunt] (Mol; înv) Răzvrătire.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

bunt¹ sn vz bont¹

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

bunt² sn [At: DEX² / Pl: ~uri / E: pn, rs бунт] (Îvr) 1 Conspirație. 2 Răscoală.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

bunt s.n. (reg., înv.) Conjurație; răscoală. • pl. -uri. / <pol. bunt, rus. бунт.

†BONT¹, BUNT (pl. -turi) sn. Răscoală, răzvrătire [pol.].

BUNT 👉 BONT¹.

BONT¹ s. n. v. bunt.

BUNT, bunturi, s. n. (Mold., învechit) Conjurație, răzvrătire, răscoală. Stați locului, copii, nu faceți bunt, că iepurele nu se prinde cu clopot. ALECSANDRI, T. 1618. – Variantă: bont (La TDRG) s. n.

BUNT, bunturi, s. n. (Înv. și reg.) Conjurație; răscoală. – Pol., rus bunt.

sursa: DLRM (1958)
adăugată de lgall
acțiuni
- link permalink

bont a. ciuntit. ║ n. 1. pl. boante, mâini ciuntite: cu boantele desfășă copilul ISP. [Formă nazalizată din but, trunchiu, ca ciont din ciot].

bunt n. Mold. răscoală, revoltă: vai de mine! o fi iar vr’un bunt AL. [Rus. BUNTŬ].

1) bont V. bunt.

bunt și bont m., pl. urĭ (rut. bont, revoltă, d. germ. bund, alianță, coalĭțiune. V. bandă). Rar. Azĭ. Revoltă. V. zaveră.

buntuluĭésc și bontăluĭésc v. tr. (rus. buntovátĭ. V. bunt). Mold. Pop. Răscol, revolt. V. refl. Se buntuluĭa ca bivolu’n taboni. V. zavergisesc.

Ortografice DOOM

bont² s. n., pl. bonturi

sursa: DOOM 3 (2021)
adăugată de gall
acțiuni
- link permalink

bunt (înv., reg.) s. n., pl. bunturi

sursa: DOOM 3 (2021)
adăugată de gall
acțiuni
- link permalink

bont² s. n., pl. bonturi

bunt (înv., reg.) s. n., pl. bunturi

bunt s. n., pl. bunturi

Etimologice

bunt (bunturi), s. n. – (Mold., înv.) Rebeliune, răscoală. – Var. bont. Pol. bunt, bont (cf. sb. bunt), din germ. Bund (Cihac, II, 22; Berneker 101; DAR). – Der. buntaș, s. m. (rebel, răsculat); buntușnic, adj. (rebel). Buntuzui, vb. (Trans de N., a răscoli, a face dezordine), din mag. bontzolni (DAR), este cuvînt legat indirect de cele anterioare.

Sinonime

BONT s. v. răscoală, răsculare, răzmeriță, răzvrătire, rebeliune, revoltă.

bont s. v. RĂSCOALĂ. RĂSCULARE. RĂZMERIȚĂ. RĂZVRĂTIRE. REBELIUNE. REVOLTĂ.

Intrare: buntului

buntului verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a

verb (VT408)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) buntului	buntuluire	buntuluit buntuluitu‑	buntuluind buntuluindu‑	singular	plural
		(a) buntului	buntuluire	buntuluit buntuluitu‑	buntuluind buntuluindu‑	buntuluiește	buntuluiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	buntuluiesc	(să) buntuluiesc	buntuluiam	buntuluii	buntuluisem
	a II-a (tu)	buntuluiești	(să) buntuluiești	buntuluiai	buntuluiși	buntuluiseși
	a III-a (el, ea)	buntuluiește	(să) buntuluiască	buntuluia	buntului	buntuluise
plural	I (noi)	buntuluim	(să) buntuluim	buntuluiam	buntuluirăm	buntuluiserăm buntuluisem
	a II-a (voi)	buntuluiți	(să) buntuluiți	buntuluiați	buntuluirăți	buntuluiserăți buntuluiseți
	a III-a (ei, ele)	buntuluiesc	(să) buntuluiască	buntuluiau	buntuluiră	buntuluiseră

Intrare: bont (răscoală)

bont² (s.n.) substantiv neutru

substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	bont	bontul bontu‑
nominativ-acuzativ	plural	bonturi	bonturile
genitiv-dativ	singular	bont	bontului
genitiv-dativ	plural	bonturi	bonturilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

bunt substantiv neutru

substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOOM 3		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	bunt	buntul buntu‑
nominativ-acuzativ	plural	bunturi	bunturile
genitiv-dativ	singular	bunt	buntului
genitiv-dativ	plural	bunturi	bunturilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

arată variantele

Intrare: bunt

bunt substantiv neutru

substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOOM 3		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	bunt	buntul buntu‑
nominativ-acuzativ	plural	bunturi	bunturile
genitiv-dativ	singular	bunt	buntului
genitiv-dativ	plural	bunturi	bunturilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

bont² (s.n.) substantiv neutru

substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	bont	bontul bontu‑
nominativ-acuzativ	plural	bonturi	bonturile
genitiv-dativ	singular	bont	bontului
genitiv-dativ	plural	bonturi	bonturilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

arată variantele

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

info

Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.

arată:

sensuri secundare

expresii

exemple

surse

bont, bonturisubstantiv neutru

1. regional Rebeliune, revoltă, răscoală, răsculare, răzmeriță, răzvrătire. MDA2 CADE

sinonime: rebeliune revoltă răscoală răsculare răzmeriță răzvrătire

etimologie:

limba poloneză bont, bunt MDA2 CADE

bunt, bunturisubstantiv neutru

1. învechit regional Conjurație, conspirație, rebeliune, revoltă, răscoală, răsculare, răzmeriță, răzvrătire. DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRLC DLRM

sinonime: conjurație conspirație rebeliune revoltă răscoală răsculare răzmeriță răzvrătire
- format_quote Stați locului, copii, nu faceți bunt, că iepurele nu se prinde cu clopot. ALECSANDRI, T. 1618. DLRLC

etimologie:

limba poloneză limba rusă bunt DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98 DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.