BUNICÉL, -EÁ, -ÍCĂ, bunicei, -ele, adj. Bunișor. – Bun + suf. -icel.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BUNICÉL, -EÁ, -ÍCĂ, bunicei, -ele, adj. Bunișor. – Din bun4 + suf. -ic-el.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BUNICÉL adj. 1. bunișor, (pop.) bunuț. (Nu e chiar bun, e ~.) 2. v. acceptabil.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
bunicél adj. m., pl. bunicéi; f. sg. bunicícă/buniceá, pl. bunicéle
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink