BUNÍCĂ, bunici, s. f. 1. Mama tatălui sau a mamei; mamaie, mamă-mare, buniță, bună (VIII), bâtă, iacă. 2. ◊ Expr. (Pe) când era bunica fată (mare) = demult. 2. (Reg.) Termen cu care se adresează cineva unei femei bătrâne. – Bună + suf. -ică.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

BUNÍCĂ ~ci f. 1) (folosit și drept cuvânt de adresare) Femeie luată în raport cu nepoții săi; mama tatălui sau a mamei; mama-mare. ◊ De (sau pe) când era ~ca fată (mare) de demult. [G.-D. bunicăi/bunicii/bunichii] /bun + suf. ~ică
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BUNÍCĂ, bunici, s. f. 1. Mama tatălui sau a mamei. ◊ Expr. (Pe) când era bunica fată = demult. 2. Termen cu care se adresează cineva unei femei bătrâne. – Din bun² + suf. -ică.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BUNÍCĂ s. mamă-mare, (pop.) bună, (înv. și reg.) mătușă, moașă, (reg.) bâtă, maică, mamancă, mamă bătrână, mamă bună, (prin Transilv.) babă, (prin vestul Transilv.) bobă, (Mold.) iacă, (în limbajul copiilor) mamaie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bunícă s. f., g.-d. art. bunícăi/bunícii/buníchii; pl. buníci
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

Bunica s. pr. (glum.) poreclă dată omului politic Ion Iliescu.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

de când era bunica fată expr. v. de când Adam Babadam.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

pe când era bunica fată expr. demult, cu mult timp în urmă, pe vremuri
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink