BUNIȘÓR, -OÁRĂ, bunișori, -oare, adj. Diminutiv al lui bun; bunuț, bunicel. Bun + suf. -ișor.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BUNIȘÓR ~oáră (~óri, ~oáre) (diminutiv de la bun) Care este aproape bun; mai bun decât rău. /bun + suf. ~ișor
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BUNIȘÓR, -OÁRĂ, bunișori, -oare, adj. Diminutiv al lui bun4.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BUNIȘÓR adj. v. bunicel.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
bunișór adj. m., pl. bunișóri; f. sg. bunișoáră, pl. bunișoáre
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink