2 definiții pentru bungiuc

Explicative DEX

bungiuc sn [At: DA / V: bunciuc / Pl: ~uce, ~uri / E: nct] (Reg) Haină căptușită cu lână și cusută ca o plapumă.

bungĭúc n., pl. e și urĭ (cp. cu buncĭuc). Nord. (Nț.). Haină căptușită cu lînă și cusută ca plapoma.

Intrare: bungiuc
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bungiuc
  • bungiucul
plural
  • bungiuce
  • bungiucele
genitiv-dativ singular
  • bungiuc
  • bungiucului
plural
  • bungiuce
  • bungiucelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bungiuc, bungiucesubstantiv neutru

  • 1. regional Haină căptușită cu lână și cusută ca o plapumă. MDA2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.