5 definiții pentru bunețe (pl. -țe), bunețe (pl. -ți)   declinări

BUNÉȚE, buneți, s. f. (Reg.) Bunătate. – Bun + suf. -ețe.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

BUNÉȚE, buneți, s. f. (Reg.) Bunătate. – Din bun4 + suf. -ețe.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BUNÉȚE s. v. blândețe, bunătate.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bunéțe s. f., art. bunéțea, g.-d. art. bunéții; pl. bunéți
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bunéțe s. f., pl. buneți (bunețe)
Sursa: DMLR (1981) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink