bundúc adj. V. bondoc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

bondóc, -oácă adj. și (nord) bundúc, -ă adj. (turc. bunduk. Șăin. Cp. cu butuc). Scund, mic, îndesat: copil, cal bondoc. – Și ghindoc (vest), ca buftea față de ghiftuĭesc. V. prichindel.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink