bumben, ~ă [At: ZANNE, P. II, 545 / Pl: ~i, ~e / E: vsl бабьнъ] (Reg) 1 a Umflat. 2 av (Îe) A rămâne ~ A rămâne nemișcat. 3 av (Îe) A dormi ~ A dormi adânc.

bumben adv. (reg.) Umflat. ◊ Expr. A dormi bumben = a dormi adînc. A rămîne bumben = a rămîne nemișcat, țeapăn. • /<sl. veche бабьнъ; cf. rus., ucr. бубень, srb. bubanj „tobă”.

BUMBEN, ‼BUMBĂN adj. Nemișcat, înțepenit (ca lemnul): dihania... rămase moartă bumbenă ISP.; a dormi buniben ISP., a dormi buștean [vls. *babĭnŭ].

BUMBEN, -Ă, bumbeni, -e, adj. (Numai în expr.) A dormi bumben = a dormi adînc, a dormi dus, a dormi tun. Se uită pe la soții săi, care toți dormeau bumbeni, și pîș! pîș! trecu în cămara fetei de împărat. ISPIRESCU, L. 377. A rămîne mort bumben = a rămîne mort, țeapăn. Se mai zvîrcoli ce se mai zvîrcoli dihania, și rămase moartă bumbenă. ISPIRESCU, L. 343.

BUMBEN adv. (În expr.) A dormi bumben = a dormi adînc.

bumben adv. țeapăn, ca un butuc: toți dormiau bumbeni ISP. [Origină necunoscută].

búmben adv. (ca și bumbăn, d. bumb, adică „butuc, țeapăn”. Dic. Altgerm. 20). Vest. A dormi bumben, a dormi țeapăn, a dormi buștean, a dormi adînc.

bumbăn^[1] a, av vz bumben

BUMBĂN 👉 BUMBEN.

búmbăn, -ă adj. pl. enĭ, ene ca și bumben. Rn. A fi bumbăn de frig, a fi țeapăn de frig, a fi foarte înghețat.

bumben (reg.) adv. (mai ales în: a dormi/a rămâne (mort) ~)

bumben (mai ales în expr. a dormi/a rămâne ~) (reg.) adv.

bumben adv.

bumben (-nă), adj. – Amorțit, țeapăn, insensibil. Sb. bǫbĭnŭ „tobă”, după Scriban, de la bumb. Este poate cuvînt expresiv.