15 definiții pentru bulgur

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BULGUR s. n. (Reg.) Grâu măcinat mare, râșnit sau pisat; crupe de grâu. ♦ Mâncare gătită din acest grâu. – Din tc. bulgur.

BULGUR s. n. (Reg.) Grâu măcinat mare, râșnit sau pisat; crupe de grâu. ♦ Mâncare gătită din acest grâu. – Din tc. bulgur.

bulgur sms [At: LM / E: tc bulgur] 1 Grâu măcinat mare din care se prepară bucate Si: uruială. 2 Făină de hrișcă.

bulgur s.n. (reg.) 1 Grîu măcinat mare, rîșnit sau pisat; crupe de grîu. ♦ Mîncare gătită din acest grîu. 2 Făină de hrișcă. • pl. -e. /<tc. bulgur, bg. булгур.

BULGUR s. n. (Munt., Mold.) Grîu măcinat mare, rîșnit sau pisat; crupe de grîu. V. păsat. Borș cu bulgur.Pupă acestea se dau plachii, uneori făcute cu orez, dar mai de multe ori amestecate cu bulgur și cu păsat. TEODORESCU, P. P. 168. ♦ Mîncare gătită din bulgur. Mă rog, sorioară, să-i poroncești să-mi facă un borș cu perișoare și alivence... și puțintel bulgur, verișoară cu învîrtită la sfîrșit. ALECSANDRI, T. 187.

BULGUR s. n. (Reg.) Grîu măcinat mare, rîșnit sau pisat; crupe de grîu. ♦ Mîncare gătită din acest grîu. – Tc. bulgur.

BULGUR n. pop. 1) Crupe de grâu, obținute prin măcinare, râșnire sau pisare. 2) Mâncare gătită din astfel de crupe. /<turc. bulgur

bulgur n. făină de grâu măcinat mare cu care se face mămăligă sau bucate: puțintel bulgur cu învârtită la sfârșit AL. [Turc. BULGUR].

búlgur n. (turc. bulgur, d. pers. burgul; bg. sîrb. bulgur, ngr. bulgúrĭ). Crupe, bulgur, cereale sfărămate (maĭ ales grîŭ și hrișcă) în grăunțe (maĭ micĭ decît cele de meĭ), din care se face un fel de pilaf, de ordinar cu lapte. V. mălaĭ și plachie.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bulgur (-ruri), s. n.1. Grîu măcinat mare. – 2. Mîncare gătită din acest grîu. – Mr. blugure, megl. bulgur. Tc. bulgur „griș” (Șeineanu, II, 61; Lokotsch 352; Ronzevalle 52); cf. ngr. μπλιγούρι, bg. bulgur, sb. bungur. Pușcariu 234 îl deriva de la lat. *bulgulus, opinie la care a renunțat în DAR, probabil datorită dificultății prezentate în REW 1382.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

BULGUR s.n. Crupe din boabe de grâu încolțite sau opărite, apoi uscate și măcinate grosier, fierte ca păsatul, consumate tradițional în țările orientale (cu bulete de carne, stafide, năut etc.)

Intrare: bulgur
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bulgur
  • bulgurul
  • bulguru‑
plural
genitiv-dativ singular
  • bulgur
  • bulgurului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bulgursubstantiv neutru

  • 1. regional Grâu măcinat mare, râșnit sau pisat; crupe de grâu. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: crupe
    • format_quote Borș cu bulgur. DLRLC
    • format_quote Pupă acestea se dau plachii, uneori făcute cu orez, dar mai de multe ori amestecate cu bulgur și cu păsat. TEODORESCU, P. P. 168. DLRLC
    • 1.1. Mâncare gătită din acest grâu. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Mă rog, sorioară, să-i poroncești să-mi facă un borș cu perișoare și alivence... și puțintel bulgur, verișoară, cu învîrtită la sfîrșit. ALECSANDRI, T. 187. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.