opțiuni
  • info
4 intrări
18 definiții

Explicative DEX

bulgărit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: bulgări1] (Nob) Bulgarizare.

bulgărit2, ~ă a [At: M. I. CHIRIȚESCU, CONV. LIT. 920 / Pl: ~iți, ~e / E: bulgări2] (D. construcții) Tencuită cu bulgăreală.

BULGĂRI, bulgăresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A arunca cu bulgări în cineva. 2. A acoperi cu lut scheletul de nuiele împletite al unui grajd, al unei colibe etc. – Din bulgăr.

bulgări2 [At: COSTINESCU / Pzi: ~resc / E: bulgăr2 + -i] 1-2 vtr A(-și) arunca (unii altora) cu bulgări (de zăpadă). 3 vt A tencui o construcție cu bulgăreală.

bulgări1 [At: TDRG / Pzi: ~resc / E: bulgar] 1 vi (Mol; rar) A grădinări. 2-3 vtr A (se) bulgariza.

bulgui[1] v vz bulgări

  1. Variantă care nu figurează la intrarea principală. — gall

bulgări1 vb. IV. 1 tr., refl. (recipr.) A arunca (unii într-alții) cu bulgări (de zăpadă, de pămînt). 2 tr. (compl. indică pereți, construcții) A lipi cu baligă amestecată cu lut, pietriș etc. • prez.ind -esc. /bulgăre + -i.

bulgări2 vb. IV. 1 tr., refl. A (se) bulgariza. 2 intr. A se ocupa cu cultura legumelor. • prez.ind. -esc. /bulgar + -i.

BULGĂRI2 (-ăresc) vb. tr. și refl. A (-și) arunca cu bulgări de zăpadă.

BULGĂRI1 (-ăresc). l. vb. intr. A se ocupa cu cultura legumelor (ca Bulgarii). II. vb. tr. și refl. = BULGARIZA.

BULGĂRI, bulgăresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A arunca cu bulgări în cineva. 2. A acoperi cu lut scheletul de nuiele împletite al unui grajd, al unei colibe etc. – Din bulgăre.

BULGĂRI, bulgăresc, vb. IV. Tranz. (Popular) A arunca cu bulgări în cineva. Au stat pe marginea drumului bulgărind cu dărnicie un cîine mic. GALAN, Z. R. 253.

BULGĂRI, bulgăresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A arunca cu bulgări în cineva. ◊ Refl. Se bulgăreau cu omăt. 2. A acoperi cu lut scheletul de nuiele împletite al unui grajd, al unei colibe etc. – Din bulgăre.

A BULGĂRI ~esc tranz. pop. 1) A împroșca cu bulgări. 2) (scheletul de nuiele al unei construcții) A lipi cu lut. /Din bulgăre

2) bulgărésc v. tr. (d. bulgăre). Arunc cu bulgărĭ în cineva, lovesc cu bulgărĭ. Lipesc cu bulgărĭ de pămînt: ostrețe bulgărite (Ilf.).

Ortografice DOOM

bulgări (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bulgăresc, 3 sg. bulgărește, imperf. 1 bulgăream; conj. prez. 1 sg. să bulgăresc, 3 să bulgărească

bulgări (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bulgăresc, imperf. 3 sg. bulgărea; conj. prez. 3 să bulgărească

bulgări vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bulgăresc, imperf. 3 sg. bulgărea; conj. prez. 3 sg. și pl. bulgărească

Intrare: bulgărit (acțiune)
bulgărit2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bulgărit
  • bulgăritul
  • bulgăritu‑
plural
  • bulgărituri
  • bulgăriturile
genitiv-dativ singular
  • bulgărit
  • bulgăritului
plural
  • bulgărituri
  • bulgăriturilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: bulgărit (adj.)
bulgărit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bulgărit
  • bulgăritul
  • bulgăritu‑
  • bulgărită
  • bulgărita
plural
  • bulgăriți
  • bulgăriții
  • bulgărite
  • bulgăritele
genitiv-dativ singular
  • bulgărit
  • bulgăritului
  • bulgărite
  • bulgăritei
plural
  • bulgăriți
  • bulgăriților
  • bulgărite
  • bulgăritelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: bulgări (ca bulgarii)
verb (VT401)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bulgări
  • bulgărire
  • bulgărit
  • bulgăritu‑
  • bulgărind
  • bulgărindu‑
 singular plural
  • bulgărește
  • bulgăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bulgăresc
 (să)
  • bulgăresc
  • bulgăream
  • bulgării
  • bulgărisem
a II-a (tu)
  • bulgărești
 (să)
  • bulgărești
  • bulgăreai
  • bulgăriși
  • bulgăriseși
a III-a (el, ea)
  • bulgărește
 (să)
  • bulgărească
  • bulgărea
  • bulgări
  • bulgărise
plural I (noi)
  • bulgărim
 (să)
  • bulgărim
  • bulgăream
  • bulgărirăm
  • bulgăriserăm
  • bulgărisem
a II-a (voi)
  • bulgăriți
 (să)
  • bulgăriți
  • bulgăreați
  • bulgărirăți
  • bulgăriserăți
  • bulgăriseți
a III-a (ei, ele)
  • bulgăresc
 (să)
  • bulgărească
  • bulgăreau
  • bulgăriră
  • bulgăriseră
Intrare: bulgări (cu bulgări)
verb (VT401)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bulgări
  • bulgărire
  • bulgărit
  • bulgăritu‑
  • bulgărind
  • bulgărindu‑
 singular plural
  • bulgărește
  • bulgăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bulgăresc
 (să)
  • bulgăresc
  • bulgăream
  • bulgării
  • bulgărisem
a II-a (tu)
  • bulgărești
 (să)
  • bulgărești
  • bulgăreai
  • bulgăriși
  • bulgăriseși
a III-a (el, ea)
  • bulgărește
 (să)
  • bulgărească
  • bulgărea
  • bulgări
  • bulgărise
plural I (noi)
  • bulgărim
 (să)
  • bulgărim
  • bulgăream
  • bulgărirăm
  • bulgăriserăm
  • bulgărisem
a II-a (voi)
  • bulgăriți
 (să)
  • bulgăriți
  • bulgăreați
  • bulgărirăți
  • bulgăriserăți
  • bulgăriseți
a III-a (ei, ele)
  • bulgăresc
 (să)
  • bulgărească
  • bulgăreau
  • bulgăriră
  • bulgăriseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bulgui
  • bulguire
  • bulguit
  • bulguitu‑
  • bulguind
  • bulguindu‑
 singular plural
  • bulguiește
  • bulguiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bulguiesc
 (să)
  • bulguiesc
  • bulguiam
  • bulguii
  • bulguisem
a II-a (tu)
  • bulguiești
 (să)
  • bulguiești
  • bulguiai
  • bulguiși
  • bulguiseși
a III-a (el, ea)
  • bulguiește
 (să)
  • bulguiască
  • bulguia
  • bulgui
  • bulguise
plural I (noi)
  • bulguim
 (să)
  • bulguim
  • bulguiam
  • bulguirăm
  • bulguiserăm
  • bulguisem
a II-a (voi)
  • bulguiți
 (să)
  • bulguiți
  • bulguiați
  • bulguirăți
  • bulguiserăți
  • bulguiseți
a III-a (ei, ele)
  • bulguiesc
 (să)
  • bulguiască
  • bulguiau
  • bulguiră
  • bulguiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bulgărit, bulgăriturisubstantiv neutru

etimologie:
  • bulgări MDA2

bulgărit, bulgărităadjectiv

  • 1. (Despre construcții) Tencuită cu bulgăreală. MDA2
etimologie:
  • bulgări MDA2

bulgări, bulgărescverb

etimologie:
  • bulgar MDA2 DEXI

bulgări, bulgărescverb

popular
  • 1. A arunca cu bulgări în cineva. DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRLC DLRM NODEX
    • format_quote Au stat pe marginea drumului bulgărind cu dărnicie un cîine mic. GALAN, Z. R. 253. DLRLC
    • format_quote reflexiv Se bulgăreau cu omăt. DLRM
  • 2. A acoperi cu lut scheletul de nuiele împletite al unui grajd, al unei colibe etc. DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98 DLRM NODEX
etimologie:
  • bulgăr DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98 DLRM NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.