BULGĂRÉȘTE, adv. Ca bulgarii (2); în limba bulgară. – Bulgar + suf. -ește.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

BULGĂRÉȘTE adv. 1) Ca bulgarii; în stilul (sau în felul) bulgarilor. 2) În limba bulgară. A vorbi ~. /bulgar + suf. ~ește
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BULGĂRÉȘTE, adv. Ca bulgarii; în limba bulgară. – Din bulgar + suf. -ește.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

bulgăréște adv.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bulgăréște adv. Ca Bulgariĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

BULGĂRÍ, bulgăresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A arunca cu bulgări în cineva. 2. A acoperi cu lut scheletul de nuiele împletite al unui grajd, al unei colibe etc. – Din bulgăre.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A BULGĂRÍ ~ésc tranz. pop. 1) A împroșca cu bulgări. 2) (scheletul de nuiele al unei construcții) A lipi cu lut. /Din bulgăre
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BULGĂRÍ, bulgăresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A arunca cu bulgări în cineva. ◊ Refl. Se bulgăreau cu omăt. 2. A acoperi cu lut scheletul de nuiele împletite al unui grajd, al unei colibe etc. – Din bulgăre.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

bulgărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bulgărésc, imperf. 3 sg. bulgăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. bulgăreáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

2) bulgărésc v. tr. (d. bulgăre). Arunc cu bulgărĭ în cineva, lovesc cu bulgărĭ. Lipesc cu bulgărĭ de pămînt: ostrețe bulgărite (Ilf.).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink