BULBUCĂTÚRĂ, bulbucături, s. f. Proeminență rotunjită, protuberanță. – Bulbuca + suf. -ătură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

BULBUCĂTÚRĂ ~i f. Loc bulbucat de pe suprafața unui obiect; proeminență rotunjită. /a (se) bulbuca + suf. ~ătură
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BULBUCĂTÚRĂ, bulbucături, s. f. Proeminență rotundă a unui lucru; protuberanță. – Din bulbuca + suf. -(ă)tură.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BULBUCĂTÚRĂ s. v. proeminență, protuberanță.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bulbucătúră s. f., g.-d. art. bulbucătúrii; pl. bulbucătúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bulbucătúră f., pl. ĭ (d. bulbucat). Protuberanță, unflătură, proeminență rătundă: bulbucăturile creĭeruluĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink