bulan, bulane s. n. 1. homosexual pasiv. 2. (om) norocos. 3. (om) ipocrit. 4. om molâu / lipsit de curajul opiniei proprii. 5. picior.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a avea bulan expr. (vulg.) a fi norocos
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a fi în bulan expr. (glum.) a avea noroc.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a lua la bulane (pe cineva) expr. (vulg.) 1. a ironiza (pe cineva), a batjocori (pe cineva). 2. (d. polițiști) a bate (pe cineva) cu bastonul.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a se arde în bulan / în creț / în semering expr. (d. bărbați) a avea relații homosexuale
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
bulan versat expr. (deț.) individ versat în practicarea perversiunilor sexuale.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink