bulamác (-ci), s. n. – 1. Țăruș, stîlp. – 2. Fidea, tăieței de supă. – Var. bulumac. Tc. bulamaç (Ronzevalle 54: Bogrea, Dacor., I, 273). cf. sb. bulumac.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

bulamác și bulumác m. (turc.). Sud. Stîlp de lemn (de ex., ceĭ de telegraf). – Și palimac (Bz.).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink