BUJORÉL, bujorei, s. m. 1. Diminutiv al lui bujor; bujoraș. 2. Mică plantă erbacee cu frunze lunguiețe și ovale și cu flori mari, purpurii; gemănariță (Orchis papilionacea). – Bujor + suf. -el.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

BUJORÉL, bujorei, s. m. 1. Diminutiv al lui bujor. 2. Mică plantă erbacee cu frunze lunguiețe și ovale și cu flori mari și purpurii (Orchis papilionacea).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BUJORÉL s. (BOT.; Orchis papilionacea) gemănariță, (reg.) poroinic, sculătoare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BUJORÉL s. v. floare-de-leac, untul-vacii.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bujorél s. m., pl. bujoréi, art. bujoréii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BUJORÉI s. pl. v. poroinic, spânz.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BUJOREL-DE-MÚNTE s. v. smirdar.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink