BUJDÍ, bujdesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Reg.) A țâșni, a năvăli. – Cf. magh. buzdúlni.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

BUJDÍ, bujdesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A țâșni, a zbughi, a da năvală. – Comp magh. buzdúlni.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BUJDÍ vb. v. erupe, irupe, izbucni, năvăli, răbufni, țâșni.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bujdí (-désc, -ít), vb. – 1. A bolborosi, a fierbe. – 2. A țîșni, a curge. Mag. buzdúlni (DAR; Scriban). În Trans.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

bujdí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bujdésc, imperf. 3 sg. bujdeá; conj. prez. 3 sg. și pl. bujdeáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bujdésc v. intr. (var. din cĭujdesc. Cp. și cu ung. buldúlni, a clocoti). Trans. Țîșnesc. Ies răpede (zbughesc). V. tr. Năpădesc, podidesc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink