17 definiții pentru bujdă

Explicative DEX

BUJDĂ, bujde, s. f. (Reg.) Cocioabă. – Et. nec.

BUJDĂ, bujde, s. f. (Reg.) Cocioabă. – Et. nec.

bujdă sf [At: I. CR. III, 377 / V: burdă, bușdă / Pl: ~de / E: nct] (Reg) Cocioabă.

bujdă s.f. (reg.) Cocioabă. • pl. -e. /cf. budă, bordei.

BUJDĂ (pl. -de), BUJDE(A)UCĂ, BOJDEUCĂ (pl. -ce) Mold., BUJDU (pl. -le) sf. Trans. Cocioabă, casă sărăcăcioasă, dărăpănată: oamenii... se uitau la bujda aceea mare, ca la o minune (ȘEZ.); dintr’o bojdeucă neagră, răsare o femeie bine îmbrăcată.

BUJDĂ, bujde, s. f. (Regional) Casă mică (veche) și sărăcăcioasă, cu pereți slabi; cocioabă, bojdeucă. Doamne, soro, cu cît var ai pus pe bujda asta, zideam o curte. CONTEMPORANUL, VI 97.

BUJDĂ, bujde, s. f. (Reg.) Cocioabă.

bujdă Mold. cocioabă. [Cf. rus. BUDA, colibă].

bujdă, bújdeáucă V. bujlă.

burdă2 sf vz bujdă

bușdă sf vz bujdă

BUJDU 👉 BUJDĂ.

Ortografice DOOM

bujdă (reg.) s. f., g.-d. art. bujdei; pl. bujde

bujdă (reg.) s. f., g.-d. art. bujdei; pl. bujde

bujdă s. f., g.-d. art. bujdei; pl. bujde

Sinonime

BUJDĂ s. v. cocioabă.

bujdă s. v. COCIOABĂ.

Arhaisme și regionalisme

bujdă, s.f. v. bujdei.

Intrare: bujdă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bujdă
  • bujda
plural
  • bujde
  • bujdele
genitiv-dativ singular
  • bujde
  • bujdei
plural
  • bujde
  • bujdelor
vocativ singular
plural
bujdeaucă substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bujdeaucă
  • bujdeauca
plural
  • bujdeauci
  • bujdeaucile
genitiv-dativ singular
  • bujdeauci
  • bujdeaucii
plural
  • bujdeauci
  • bujdeaucilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bușdă
  • bușda
plural
  • bușde
  • bușdele
genitiv-dativ singular
  • bușde
  • bușdei
plural
  • bușde
  • bușdelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bujdu
  • bujdula
plural
  • bujdule
  • bujdulele
genitiv-dativ singular
  • bujdule
  • bujdulei
plural
  • bujdule
  • bujdulelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • burdă
  • burda
plural
  • burde
  • burdele
genitiv-dativ singular
  • burde
  • burdei
plural
  • burde
  • burdelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bujdă, bujdesubstantiv feminin

  • 1. regional Casă mică (veche) și sărăcăcioasă, cu pereți slabi. DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRLC DLRM
    • format_quote Doamne, soro, cu cît var ai pus pe bujda asta, zideam o curte. CONTEMPORANUL, VI 97. DLRLC
    • format_quote Oamenii... se uitau la bujda aceea mare, ca la o minune. (ȘEZ.) CADE
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.