BUIMĂCEÁLĂ, buimăceli, s. f. Buimăcire. – Buimăci + suf. -eală.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

BUIMĂCEÁLĂ, buimăceli, s. f. Buimăcire. – Din buimăci + suf. -eală.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BUIMĂCEÁLĂ s. amețeală, buimăcire, năuceală, năucire, perplexitate, zăpăceală, (înv. și reg.) uluială, uluire, (reg.) uimăceală, (Mold., Bucov. și Transilv.) tehuială. (O stare de ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

buimăceálă s. f., g.-d. art. buimăcélii; pl. buimăcéli
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

buĭmăceálă f., pl. elĭ. Amețeală, zăpăceală, năuceală.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink