BUIESTRÁȘ, buiestrași, adj., s. m. (Cal) care merge în buiestru (1); buiestru (2). – Buiestru + suf. -aș.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

BUIESTRÁȘ ~i m. Cal care merge în buiestru. [Sil. bu-ies-] /buiestru + suf. ~aș
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BUIESTRÁȘ, buiestrași, s. m. (Adesea adjectival) Cal care merge în buiestru. – Din buiestru + suf. -aș.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BUIESTRÁȘ adj., s. buiestru. (Cal ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

buiestráș adj. m., s. m. (sil. -ies-), pl. buiestráși
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

buĭestráș, -ă adj. Care merge’n buĭestru: cal buĭestraș. – Și bo- (vest). V. trăpaș.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink