buică sf [At: VICIU, GL. / Pl: ? / E: mg bujka] (Rar) Scurtuc de postav pentru femei, de culoare mov (și lung până spre genunchi).

buică s.f. (reg.) Veșmînt femeiesc din postav, lung pînă la genunchi. • pl. -ci. /<magh. bujka.

búĭcă f., pl. ĭ (ung. bujka). Trans. Un fel de surtuc femeĭesc de postav.

BUICĂ, Nicolae (1855-1932, n. Slatina), violonist român. A concertat împreună cu George Enescu (sonata Kreutzer). A ridicat stilul de interpetare lăutărească la cea mai înaltă treaptă prin tehnica flageoletelor și a coardelor duble. Repertoriu clasic și romantic, melodii populare și improvizații personale în stil românesc, romanțe și parafraze.

buică, buici, s.f. (reg.) 1. Veston. 2. Orice haină din material mai gros (de regulă postav), scurtă până la brâu, care se ia peste cămașă / rochie: „De-i țâne-o și clocește / Pă la vară-a scoate pui / Și ț-i face bani destui. / A scoate-on cocoș ș-o puică, / Și-a lua nănașu buică” (Bilțiu, 2015: 212). – Din magh. bujka (Scriban, MDA).

buică, buici, s.f. – (reg.) 1. Veston. 2. Orice haină din material mai gros (de regulă postav), scurtă până la brâu, care se ia peste cămașă / rochie. – Din magh. bujka (Scriban, MDA).

buică, -i, s.f. – 1. Veston. 2. Orice haină din material mai gros (de regulă postav), scurtă până la brâu, care se ia peste cămașă / rochie. – Din magh. bujka.