BUHNET (pl. -te) sn. 1 Sgomot înfundat produs de o izbitură puternică, bufnet: Cu clocot și ~ au sbucnit afară (STAM.) ¶ 2 Pocnet, pocnituri: ~e de puști omenești (CANT.) [buhni].

buhnet n. 1. sgomot mare: ușile se deschid cu buhnet; 2. țipătul bufniței; de buhnet țipă cobele ’n codru AL.

búhnet V. bufnet.

bufnet s.n. Bufnitură. • pl. -e. /bufni + -et.

búfnet și (vechĭ) búhnet n., pl. e. Bubuitură: buhnete de puștĭ (Cant.). Izbitură de zgomot înfundat.