BUFONÁ, bufonez, vb. I. Intranz. A spune sau a face bufonerii. – Din fr. bouffonner.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

BUFONÁ vb. intr. a spune, a face bufonerii. (< fr. bouffonner)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

BUFÓN, -Ă, bufoni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Personaj comic îmbrăcat în haine grotești, care întreținea o atmosferă de veselie la curțile suveranilor sau ale seniorilor; măscărici, nebun. ♦ Personaj comic buf³ într-o piesă de teatru. ♦ (Peior.) Persoană care face pe alții să râdă prin glume, gesturi caraghioase etc., care este obiect de batjocură într-o societate. 2. Adj. (Rar) Comic, caraghios, grotesc. – Din fr. bouffon.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

BUFÓN¹ ~ă (~i, ~e) rar Care provoacă râsul; pasibil de râs (și de batjocură); caraghios; ridicol. /<fr. bouffon
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BUFÓN² ~i m. 1) Personaj comic, angajat la curțile medievale să distreze un suveran sau un senior; măscărici. 2) fig. Persoană care amuză prin glume sau prin gesturile sale ridicole. /<fr. bouffon
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BUFÓN s.m. Personaj comic îmbrăcat caraghios, care era ținut la curtea suveranilor sau a seniorilor feudali pentru a-și distra stăpânii cu glume, cu strâmbături etc.; măscărici. ♦ Actor care interpretează roluri de un comic exagerat; (p. ext.) om care stârnește râsul cu glumele, faptele sau strâmbăturile sale. // adj. (Rar) Caraghios, comic. [< fr. bouffon, it. buffone].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BUFÓN I. s. m. 1. personaj comic îmbrăcat caraghios, la curtea suveranilor sau a seniorilor feudali pentru a-i distra cu glume, strâmbături etc.; măscărici. 2. personaj buf, din teatru. 3. (peior.) om care stârnește râsul prin glume, gesturi caraghioase etc. II. adj. comic, caraghios, grotesc. (< fr. bouffon)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

BUFÓN, -Ă, bufoni, -e, adj. Caraghios, comic. ♦ (Substantivat, m.; în epoca feudală) Personaj comic întreținut la curțile suveranilor sau ale seniorilor, pentru a provoca râsul prin glume, gesturi etc.; măscărici; p. ext. persoană care face pe alții să râdă prin glume, gesturi caraghioase etc. – Fr. bouffon (<it.)
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BUFÓN s. măscărici, paiață, (rar) nebun, (înv.) cabaz, caraghioz, mascara, mascaragiu, măscăraci, măscăreț, soitar, (franțuzism înv.) baladin, (înv., în Mold.) ghiduș. (~ la curtea unui suveran medieval.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bufón s. m., adj. m., pl. bufóni; f. sg. bufónă, pl. bufóne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bufón m. (fr. bouffon, it. buffone, d. buffo, buf). Personagiŭ care te face să rîzĭ, om neserios. Adj. Glumeț, ironic: vorba bufonă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

a face pe bufonul expr. 1. a se complăcea în ipostaza de obiect de batjocură celor din jur. 2. a-i distra pe cei din jur cu glume.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink