BUFNITÚRĂ, bufnituri, s. f. Faptul de a bufni; zgomot înfundat produs de o cădere, izbire, explozie etc.; bufnit, bufnet, bufneală. – Bufni + suf. -tură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

BUFNITÚRĂ, bufnituri, s. f. Faptul de a bufni; zgomot produs prin cădere, izbire, explozie etc.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BUFNITÚRĂ s. bufneală, bufnet, bufnire, bufnit, pufnet.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bufnitúră s. f., g.-d. art. bufnitúrii; pl. bufnitúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink