căutare avansată
17 definiții pentru bufnit, bufniță   declinări

BUFNÍT s. n. Bufnitură. – V. bufni.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BÚFNIȚĂ, bufnițe, s. f. Cea mai mare pasăre răpitoare de noapte, având penajul de culoare brunăruginie cu dungi negre și galbene, cap mare și ochi galbeniportocali mari, apropiați unul de altul, cu smocuri lungi de pene l-a urechi; boudenoapte, buhă, bufnă (Bubo bubo).Bufnă + suf. -iță.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BUFNÍT s. n. Bufnitură. – V. bufni.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

BÚFNIȚĂ, bufnițe, s. f. Cea mai mare pasăre răpitoare de noapte, având penajul de culoare brunăruginie cu dungi negre și galbene, cap mare și ochi galbeniportocali mari, apropiați unul de altul, cu smocuri lungi de pene l-a urechi; boudenoapte, buhă, bufnă (Bubo bubo). – Bufnă + suf. -iță.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

bufnít s. n.
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

búfniță s. f., g.-d. art. búfniței; pl. búfnițe
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

BUFNÍT s. v. bufnitură.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BÚFNIȚĂ s. (ORNIT.; Bubo bubo) buhă, (înv. și reg.) bogză, puhace, (reg.) boaghe, bufnă, joimăriță, boudenoapte.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BÚFNIȚĂ ~e f. 1) Pasăre răpitoare nocturnă, sedentară, de talie medie, cu penaj brunruginiu, cu cap mare și cu ochi rotunzi, foarte apropiați unul de altul, cu smocuri lungi de pene l-a urechi. 2) fig. fam. Femeie (s-au fată) urâcioasă și rea. [G.-D. bufniței] /bufnă + suf. ~iță
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BUFNÍT s. n. Bufnitură. – V. bufni.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BÚFNIȚĂ, bufnițe, s. f. 1. Cea mai mare pasăre răpitoare de noapte, de culoare brunăsură, cu cap mare și cu ochi galbeni mari, apropiați unul de altul, cu smocuri lungi de pene l-a urechi; are un strigăt care seamănă a văitare (Bubo bubo). 2. (Reg.) Cucuvea. – Din bufnă + suf. -iță.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BÚFNIȚĂ, bufnițe, s. f. 1. Pasăre răpitoare de noapte, de culoare brunăsură, cu capul mare și ochi gal­beni, mari, apropiați unul de altul și înconjurați de cearcăne roși; are un strigăt strident care seamănă a plîns, a văietare (Bubo bubo); buhă. V. huhurez. Ai auzit cast’noapte o bufniță a țipat toată noaptea pe castel? DELAVRANCEA, A. 105. Se mai pomeni... că se agață de spinarea lui o bufniță. ISPIRESCU, L. 212. FătFrumos se uită și văzu o bufniță mare și sură. EMINESCU, N. 23. ◊ (Adesea k termen de comparație) își deschidea clonțul de bufniță l-a urechea mea șimi spunea unele lucruri de demult. SADOVEANU, N. F. 6. Am deslușit întrun colț al ferestrei capul de bufniță al dădacei mele. SADOVEANU, N. F. 135. 2. (Mai ales în Transilv.) Cucuvea.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

bufnít s. n.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

búfniță s.f., g.-d. art. búfniței; pl. búfnițe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bufniță f. 1. pasăre de noapte singuratică (Strix bubo); 2. fig. care trăește retras de lume. [V. buhă].
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

búfniță ș ĭ (rar) búfnă f., pl. e (d. buhnă, buhă, buhnesc). Huhurez fără moțurĭ, o mare pasăre răpitoare nocturnă. Fig. Om cu ochiĭ holbațĭ. Om tăcut și mizantrop. V. boaghe, bogză.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

bufniță, bufnițe s. f. 1. prostitoată. 2. femeie urâtă.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink