2 intrări

27 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BUFNIȚĂ, bufnițe, s. f. Cea mai mare pasăre răpitoare de noapte, având penajul de culoare brună-ruginie cu dungi negre și galbene, cap mare și ochi galbeni-portocalii mari, apropiați unul de altul, cu smocuri lungi de pene la urechi; bou-de-noapte, buhă, bufnă (Bubo bubo).Bufnă + suf. -iță.

BUFNIȚĂ, bufnițe, s. f. Cea mai mare pasăre răpitoare de noapte, având penajul de culoare brună-ruginie cu dungi negre și galbene, cap mare și ochi galbeni-portocalii mari, apropiați unul de altul, cu smocuri lungi de pene la urechi; bou-de-noapte, buhă, bufnă (Bubo bubo).Bufnă + suf. -iță.

bufnit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: bufni] 1 (D. zgomote) Înfundat. 2 Bombănit2. 3 Izbit cu putere.

bufniță sf [At: EMINESCU, N. 23 / Pl: ~țe / E: bufnă + -iță] 1 Cea mai mare pasăre răpitoare de noapte, cu penajul de culoare brun-ruginie, cu dungi negre și galbene, cu capul mare și ochii galben-portocalii mari, apropiați unul de altul, cu smocuri lungi de pene la urechi (Bubo bubo) Si: bou-de-noapte, buhă, bufnă.

pufniță[1] sf vz bufniță

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

bufnit s.n. Bufnitură. • pl. -uri. /v. bufni.

bufniță s.f. (ornit.) Cea mai mare pasăre răpitoare de noapte, cu penajul de culoare brun-ruginie cu dungi negre și galbene, cu capul mare și ochii galben-portocalii foarte mari, apropiați unul de altul, cu smocuri lungi de pene negre la urechi, avînd un strigăt caracteristic ce seamănă cu un vaiet (Bubo bubo); bufnă, bou-de-noapte, (pop.) buhă, (reg.) boaghe. ◊ Compar. (iron.) Frumoasă ca o bufniță.(deprec.) Om cu ochii holbați. ♦ Fig. (Epitet pentru un) om retras, tăcut, neprietenos. ♦ (arg.) Prostituată. • pl. -e. și pufniță s.f. /bufnă v. buhă + -iță.

BUFNIȚĂ, bufnițe, s. f. 1. Pasăre răpitoare de noapte, de culoare brună-sură, cu capul mare și ochii galbeni, mari, apropiați unul de altul și înconjurați de cearcăne roșii; are un strigăt strident care seamănă a plîns, a văietare (Bubo bubo); buhă. V. huhurez. Ai auzit c-ast’noapte o bufniță a țipat toată noaptea pe castel? DELAVRANCEA, A. 105. Se mai pomeni... că se agață de spinarea lui o bufniță. ISPIRESCU, L. 212. Făt-Frumos se uită și văzu o bufniță mare și sură. EMINESCU, N. 23. ◊ (Adesea ca termen de comparație) își deschidea clonțul de bufniță la urechea mea și-mi spunea unele lucruri de demult. SADOVEANU, N. F. 6. Am deslușit într-un colț al ferestrei capul de bufniță al dădacei mele. SADOVEANU, N. F. 135. 2. (Mai ales în Transilv.) Cucuvea.

BUFNIȚĂ, bufnițe, s. f. 1. Cea mai mare pasăre răpitoare de noapte, de culoare brună-sură, cu cap mare și cu ochi galbeni mari, apropiați unul de altul, cu smocuri lungi de pene la urechi; are un strigăt care seamănă a văitare (Bubo bubo). 2. (Reg.) Cucuvea. – Din bufnă + suf. -iță.

BUFNĂ ~e f. v. BUFNIȚĂ. /Onomat.

BUFNIȚĂ ~e f. 1) Pasăre răpitoare nocturnă, sedentară, de talie medie, cu penaj brun-ruginiu, cu cap mare și cu ochi rotunzi, foarte apropiați unul de altul, cu smocuri lungi de pene la urechi. 2) fig. fam. Femeie (sau fată) urâcioasă și rea. [G.-D. bufniței] /bufnă + suf. ~iță

BUFNIȚĂ s. f. (ȚR) Pasăre răpitoare de noapte. Sova. Buhnița, huhurez, ciovlica. ST. LEX., 273. Bufnița. Într-o fereastră sta o bușniță și cînta. E 1748, 22r. Variante: buhniță (ST. LEX., 273), bușniță (E 1748, 22r). Etimologie: bufnă + suf. -iță. Cf. boaghe1, bogză, buhă, buhnace, puhace. substantiv feminin

bufniță f. 1. pasăre de noapte singuratică (Strix bubo); 2. fig. care trăește retras de lume. [V. buhă].

búfniță ș ĭ (rar) búfnă f., pl. e (d. buhnă, buhă, buhnesc). Huhurez fără moțurĭ, o mare pasăre răpitoare nocturnă. Fig. Om cu ochiiĭ holbațĭ. Om tăcut și mizantrop. V. boaghe, bogză.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bufniță s. f., g.-d. art. bufniței; pl. bufnițe

bufniță s. f., g.-d. art. bufniței; pl. bufnițe

bufniță s.f., g.-d. art. bufniței; pl. bufnițe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BUFNIȚĂ s. (ORNIT.; Bubo bubo) buhă, (înv. și reg.) bogză, puhace, (reg.) boaghe, bufnă, joimăriță, bou-de-noapte.

BUFNIȚĂ s. (ORNIT.; Bubo bubo) buhă, (înv. și reg.) bogză, puhace, (reg.) boaghe, bufnă, joimăriță, bou-de-noapte.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DIE EULE DER MINERVA BEGINNT ERST MIT DER EINBRECHENDEN DÄMMERUNG IHREN FLUG (germ.) bufnița Minerva își ia zborul la căderea nopții – Hegel, „Grundlinien der Philosophie des Rechts”, Introducere. Reflecția filozofică cere reculegere și răgaz în judecarea și aprecierea fenomenelor.

O bufniță la Atena! (grec.) – în înțelesul de a o duce la Atena. E o replică din comedia Păsările a lui Aristofan, versurile 306 și 2000 (în traducerea românească, ESPLA, pag. 131 și 180). Pe vremea lui Aristofan erau destule bufnițe la Atena; pe toate monedele de argint, cît și pe emblema orașului era gravat chipul acestei păsări, simbolul înțelepciunii și al vigilenței. Prin urmare, „a duce bufnițe la Atena” înseamnă o treabă inutilă, un lucru de prisos. Cum spune zicala noastră: „a duce apă la fîntînă”. LIT.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

bufniță, bufnițe s. f. 1. prostituată. 2. femeie urâtă.

Intrare: bufnit (adj.)
bufnit2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bufnit
  • bufnitul
  • bufnitu‑
  • bufni
  • bufnita
plural
  • bufniți
  • bufniții
  • bufnite
  • bufnitele
genitiv-dativ singular
  • bufnit
  • bufnitului
  • bufnite
  • bufnitei
plural
  • bufniți
  • bufniților
  • bufnite
  • bufnitelor
vocativ singular
plural
Intrare: bufniță
bufniță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bufniță
  • bufnița
plural
  • bufnițe
  • bufnițele
genitiv-dativ singular
  • bufnițe
  • bufniței
plural
  • bufnițe
  • bufnițelor
vocativ singular
plural
buvniță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pufniță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bufniță, bufnițesubstantiv feminin

  • 1. Cea mai mare pasăre răpitoare de noapte, având penajul de culoare brună-ruginie cu dungi negre și galbene, cap mare și ochi galbeni-portocalii mari, apropiați unul de altul, cu smocuri lungi de pene la urechi (Bubo bubo). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ai auzit c-ast’noapte o bufniță a țipat toată noaptea pe castel? DELAVRANCEA, A. 105. DLRLC
    • format_quote Se mai pomeni... că se agață de spinarea lui o bufniță. ISPIRESCU, L. 212. DLRLC
    • format_quote Făt-Frumos se uită și văzu o bufniță mare și sură. EMINESCU, N. 23. DLRLC
    • format_quote Își deschidea clonțul de bufniță la urechea mea și-mi spunea unele lucruri de demult. SADOVEANU, N. F. 6. DLRLC
    • format_quote Am deslușit într-un colț al ferestrei capul de bufniță al dădacei mele. SADOVEANU, N. F. 135. DLRLC
  • 2. mai ales Transilvania Cucuvea. DLRLC
    sinonime: cucuvea
  • 3. figurat familiar Femeie (sau fată) urâcioasă și rea. NODEX
etimologie:
  • Bufnă + sufix -iță. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.