BÚFNĂ, bufne, s. f. (Ornit.; rar) Bufniță. [Var.: búhnă s. f.] – Formație onomatopeică.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

BÚFNĂ ~e f. v. BUFNIȚĂ. /Onomat.
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BÚFNĂ, bufne, s. f. (Ornit.) Bufniță. [Var.: búhnă s. f.] – Onomatopee.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BÚFNĂ s. v. bufniță, buhă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

búfnă s. f., g.-d. art. búfnei; pl. búfne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

búfnă V. bufniță.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

búfniță ș ĭ (rar) búfnă f., pl. e (d. buhnă, buhă, buhnesc). Huhurez fără moțurĭ, o mare pasăre răpitoare nocturnă. Fig. Om cu ochiiĭ holbațĭ. Om tăcut și mizantrop. V. boaghe, bogză.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink