bufetiéră s. f. (sil. -ti-e-), g.-d. art. bufetiérei; pl. bufetiére
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BUFETIÉR, -Ă, bufetieri, -e, s. m. și f. Persoană care conduce un bufet (2) sau servește la un bufet. [Pr.: -ti-er] – Din fr. buffetier.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

BUFETIÉR ~ă, ~i, ~e m. și f. 1) Proprietar al unui bufet. 2) Persoană care servește într-un bufet. [Sil. -ti-er] /<fr. buffetier
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BUFETIÉR, -Ă s.m. și f. Cel care ține (sau servește la) un bufet. [Pron. -ti-er. / < fr. buffetier].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BUFETIÉR, -Ă s. m. f. cel care ține (servește la) un bufet (2). (< fr. buffetier)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

BUFETIÉR, -Ă, bufetieri, -e, s. m. și f. Persoană care conduce un bufet (2) sau servește la un bufet. [Pr.: -ti-er] – Fr. buffetier.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

bufetiér s. m. (sil. -ti-er), pl. bufetiéri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink