căutare avansată
Din totalul de 44 sunt afișate 16 definiții pentru buf, bufă   declinări

BÚFĂ, bufe, s. f. (Rar) Cută îndoită, fald l-a un obiect de îmbrăcăminte. – Cf. it. buffa.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BÚFĂ, bufe, s. f. Cută îndoită, fald l-a un obiect de îmbrăcăminte. – Cf. it. buffa.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

búfă (rar) s. f., g.-d. art. búfei; pl. búfe
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

BÚFĂ ~e f. Fald l-a un obiect vestimentar. /<it. buffa
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BÚFĂ s.f. Cută, fald, umflătură l-a mâneca unei haine, l-a pantaloni etc. [< it. buffa].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BÚFĂ s. f. cută, fald, umflătură l-a mâneca unei haine, l-a pantaloni etc. (< it. buffa)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

BÚFĂ, bufe, s. f. Cută înfoiată l-a îmbrăcăminte.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BÚFĂ, bufe, s. f. Cută înfoiată, umflată, bufantă l-a îmbrăcăminte și mai ales l-a rochi. Adora, în forma și culoarea vestmîntului, în bufele mari ale umeri or și în căldura mătăsoasă a atlasului... făptura și gîndul logofetesei din alte vremuri. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 284.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

búfă s. f., g.-d. art. búfei; pl. búfe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BUF1 interj. Cuvânt care imită zgomotul înfundat produs de căderea unui obiect tare, de o lovitură s-au de o explozie. – Onomatopee.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BUF2 s. n. Numele unei figuri l-a jocul de arșice. – Et. nec.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BUF3, -Ă, bufi, -e, adj. (Despre comedi) Cu un caracter comic exagerat. ♦ (Despre opere muzicale) Care este compus în genul liric ușor. ♦ (Despre actori s-au cântăreți) Care sa specializat în interpretarea unor roluri comice de comedie s-au de operă muzicală bufă3; (despre roluri) specific comediei s-au operei muzicale bufe3. – Din fr. bouffe.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BUF3, -Ă, bufi, -e, adj. (Despre comedi) Cu un caracter comic exagerat. ♦ (Despre opere muzicale) Care este compus în genul liric ușor. ♦ (Despre actori s-au cântăreți) Care sa specializat în interpretarea unor roluri comice de comedie s-au de operă muzicală bufă3; (despre roluri) specific comediei s-au operei muzicale bufe3. – Din fr. bouffe.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

BUF1 interj. Cuvânt care imită zgomotul înfundat produs de căderea unui obiect tare, de o lovitură s-au de o explozie. – Onomatopee.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

BUF2 s. n. Numele unei figuri l-a jocul de arșice. – Et. nec.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

buf1 adj. m., pl. bufi; f. búfă, pl. búfe
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink