buduroi sn [At: ȘEZ. V, 39/27 / V: -oaie sf / Pl: ~oaie / E: nct] 1 Putină mare în care se strânge laptele de la oi Si: budăi. 2 (Reg; spc) Butoi mare, confecționat dintr-un trunchi de copac, în care se depozitează faină (sau sămânță de cânepă, cenușă etc.). 3 Ghizd de fântână, confecționat din lemn. 4 (Reg) Tub de lemn prin care se aduce apa la moară. 5 (Reg) Loc de pe vatră situat între comniță și perete.

buduroi s.n. (pop.) 1 Vas din lemn (adesea făcut dintr-un trunchi) în care se păstrează laptele sau diferite produse. Iscoadele dezgropau buduroaiele cu ceară sau miere (GAL.). 2 Stup de albine făcut dintr-un trunchi scobit sau într-o scorbură. Îngrijea o stupină de vreo cincizeci de coșnițe și buduroaie (SADOV.). 3 Ghizd la fîntînă (din scînduri sau din împletitură de nuiele). • pl. -oaie. /etimol. nec.

buduróĭ n., pl. oaĭe (din budunoĭ, supt infl. altor cuvinte în -roĭ, d ung. bödön, bödöny, butoiaș, ghizdurĭ, bödö, țeavă, bodon, putină). Budalăŭ. Trunchĭ scobit întrebuințat ca putină, ca stup ș.a. Jgheab acoperit (la moară). – Cov. (budurúș, pl. e). Cĭubăr.