opțiuni
  • info
2 intrări
9 definiții

Explicative DEX

budură2 sf vz budur

budură1 sf [At: I. CR. IV, 122 / Pl: ~~ re / E: nct] (Reg) Pustiu nelocuit de oameni (dar locuit de diavol).

budur sn [At: N. RUCĂREANU, ap. ODOBESCU, S. III, 93 / V: ~ă2 sf / A și: budur / Pl: ? / E: nct] Stâncă mare pe care se urcă capra neagră.

❍BUDUR sm. Mold. Trans. Jghiab de fîntînă, pentru adăpat vitele, alcătuit dintr’un trunchiu de copac scorburos.

BUDUR, budure, s. n. (Popular) Stîncă mare, cu vegetație săracă. Iată pe budur vînătorul Descinde-ncins cu capra [sălbatică]. La ODOBESCU, S. III 93.

BUDUR, budure, s. n. (Pop.) 1. Stîncă mare cu vegetație săracă. 2. Buduroi (3).

bùdur m. 1. trunchiu de arbore găunos; 2. găleată de puț (obișnuit dintr’un trunchiu scobit). [Derivat dintr’un primitiv bud, trunchiu, înrudit cu but (cf. buture)].

búdur n., pl. e (cp. cu ung. bódor, vagabond). Sud. Stîncă inaccesibilă pe care hălăduĭește capra neagră. Nord. (budúră, f., pl. ĭ). Loc depărtat și pustiŭ (coclaurĭ).

Arhaisme și regionalisme

budur s.n. (reg.) stâncă mare, adăpost pentru capra neagră.

Intrare: budură
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • budură
  • budura
plural
  • budure
  • budurele
genitiv-dativ singular
  • budure
  • budurei
plural
  • budure
  • budurelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: budur
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • budur
  • budurul
  • buduru‑
plural
  • budure
  • budurele
genitiv-dativ singular
  • budur
  • budurului
plural
  • budure
  • budurelor
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • budură
  • budura
plural
  • budure
  • budurele
genitiv-dativ singular
  • budure
  • budurei
plural
  • budure
  • budurelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

budură, buduresubstantiv feminin

  • 1. regional Pustiu nelocuit de oameni (dar locuit de diavol). MDA2
etimologie:

budur, buduresubstantiv neutru

popular
  • 1. Stâncă mare, cu vegetație săracă. MDA2 DLRLC DLRM
    • format_quote Iată pe budur vînătorul Descinde-ncins cu capra [sălbatică]. La ODOBESCU, S. III 93. DLRLC
  • 2. Jgheab de fântână, pentru adăpat vitele, alcătuit dintr-un trunchi de copac scorburos; buduroi. CADE DLRM
    sinonime: buduroi
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.