buduluí (-uésc, -ít), vb. – A hoinări, a vagabonda. Mag. bódulni (DAR; Gáldi, Dict., 111). În Trans., de mică circulație; paralel se aude și forma budușlui, din mag. bujdosni.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink