budac¹ sn [At: LIUBA-IANA, M. 108 / V: ~ă¹ sf / Pl: ~ace / E: srb budak] (Reg) Sapă mică, cu coadă scurtă și grea.

budac² sn [At: H III, 325 / V: ~ă², ~ană¹, -arcă, -așcă sf / Pl: ? / E: ns cf budăi] (Reg) Vas pentru închegarea laptelui.

budacă¹ sf vz budac¹

budacă² sf vz budac²

budană¹ sf vz budac²

budarcă sf vz budac²

budașcă sf vz budac²

budacă s.f. (reg.) Vas folosit pentru închegarea laptelui. /cf. budăi.

❍BUDAC¹ (pl. -ace) sn. Băn. 🚜 Sapă, săpoiu, tîrnăcop cu care se fac cuiburile pentru sădit [srb.].

❍BUDAC² (pl. -ace) sn. = BUDACĂ.

BUDAC, budace, s. n. (Reg.) Sapă mare sau tîrnăcop cu care se fac cuiburi pentru sădit. – Sb. budak.

budác n., pl. e (sîrb. búdak=trnokop). Ban. Sapă.

budac (budace), s. n. – (Banat) Tîrnăcop. – Var. budacă. Sb. budak (DAR).

BUDACU, masiv muntos cristalin în M-ții Bistriței (Carpații Orientali), situat între rîurile Neagra Broștenilor (la N) și Borca (la S). Constituit din calcare cristaline. Alt. max.: 1.859 m (vf. Budacu). Păduri și pajiști alpine.

BUDACU DE JOS, com. în jud. Bistrița-Năsăud; 2.676 loc. (1991). Biserică (sec. 16). Biserică (sec. 18), în satul Monariu. Biserică (sec. 15; 18), în satul Jelna.

budac s.n. (reg.) sapă (mică).