BUCOÁVNĂ, bucoavne, s. f. (Înv.) Abecedar (cu caractere chirilice); p. gener. carte veche tipărită cu litere chirilice. – Din sl. azŭbukovĩno.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

BUCOÁVNĂ ~e f. înv. 1) Manual pentru învățarea scrisului și a cititului; abecedar (cu caractere chirilice). 2) Orice carte tipărită cu alfabet chirilic. [Sil. bu-coav-] /<sl. azubukovino
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BUCOÁVNĂ, bucoavne, s. f. (Înv. și arh.) Abecedar (cu caractere chirilice); p. ext. carte tipărită cu litere chirilice. – Slav (v. sl. azŭbukovĩno).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BUCOÁVNĂ s. v. abecedar.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bucoávnă (bucoávne), s. f. – 1. Abecedar, enciclopedie (mai ales veche, pe vremea cărților scrise cu litere chirilice). – 2. Carte veche, cărțoi. Sl. azŭbukovĭno, de la azŭ „a” și buky „b”. Cf. azbuche și buche.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

bucoávnă s. f., g.-d. art. bucoávnei; pl. bucoávne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bucoávnă (oa dift.) f., pl. e (vsl. azŭbukovĭno, de unde s’a zis întîi azbucoavnă, adică „az, buche”, numele primelor doŭă litere chirilice). Vechĭ. Abecedar. Azĭ. Iron. Carte (hîrțoagă) cu litere chirilice. V. bucvar.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink