bucmeá s.f. (înv.) găitănaș, șnur cusut ca chenar, ornament la haine țărănești.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

bucmeá (-éle), s. f. – Șiret, laț. Tc. bökme (Șeineanu, II, 60), înv.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

bucmeá f., pl. ele (turc. bökmé). Munt. Rar azĭ. Găitan, șnur, șiret saŭ panglică pe care se înșiră ceva saŭ care se coase ca ornament la haĭnele țărăneștĭ. V. sărad.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink