6 definiții pentru buciumașă
Explicative DEX
BUCIUMAȘ, -Ă, buciumași, -e, s. m. și f. Persoană care buciumă. – Bucium1 + suf. -aș.
BUCIUMAȘ, -Ă, buciumași, -e, s. m. și f. Persoană care buciumă. – Bucium1 + suf. -aș.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
buciumaș, -ă s.m., s.f. Persoană care cîntă din bucium, care buciumă. Domnul a dat poruncă buciumașilor să sune pe cei risipiți (SADOV.). • pl. -i, -e. /bucium1 + -aș.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
BUCIUMAȘ sm. 🎼 Cel ce cîntă din bucium ¶ 2 🎖️ ‡ Soldat care cînta din bucium; trîmbițaș (🖼 631): ~ii străjilor vestesc încetarea luptei (VLAH.) .
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
Ortografice DOOM
buciumașă s. f., art. buciumașa, g.-d. art. buciumașei; pl. buciumașe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
buciumașă s. f., art. buciumașa, g.-d. art. buciumașei; pl. buciumașe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
buciumașă s. f., g.-d. art. buciumașei; pl. buciumașe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
buciumaș, buciumașisubstantiv masculin buciumașă, buciumașesubstantiv feminin
- 1. Persoană care buciumă. DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRLC DLRM NODEX
- Domnul a dat poruncă buciumașilor să sune pe cei risipiți. SADOVEANU, O. I 5. DLRLC
- Buciumașii, fluierașii și surlașii răsunau alai mare. DELAVRANCEA, S.100. DLRLC
-
- 2. Soldat care cânta din bucium. CADEsinonime: trâmbițaș
- Buciumașii străjilor vestesc încetarea luptei. (VLAH.) CADE
-
- 3. Bucium mic. MDA2
etimologie:
- Bucium + -aș. DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98 DLRM NODEX
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.