BUCHEREÁLĂ s. f. (Fam.) Faptul de a silabisi (un text); p. ext. faptul de a învăța ceva pe de rost, în chip mecanic. – Bucheri + suf. -eală.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

BUCHEREÁLĂ s. f. Faptul de a învăța pe de rost, în chip mecanic. – Din bucheri + suf. -eală.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BUCHEREÁLĂ s. buchiseală, (fig.) toceală. (~ la școală.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

buchereálă s. f., g.-d. art. bucherélii; pl. bucheréli
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

buchereálă f., pl. elĭ. Învățătura, studiŭ de bucher.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink