BUCENTÁUR, bucentauri, s. m. (În mitologie) Centaur care avea corp de taur. [Pr.: -ta-ur] – Din fr. bucentaure.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

BUCENTÁUR ~i m. mit. Centaur cu corp de taur. [Sil. -ta-ur] /<fr. bucentaure
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BUCENTÁUR s.m. 1. Centaur cu corp de taur. 2. Corabie de festivități a dogilor venețieni. [Pron. -ta-ur. / < fr. bucentaure, cf. gr. bous – bou, kentauros – centaur].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BUCENTÁUR s. m. ființă fabuloasă, jumătate om și jumătate taur. (< fr. bucentaure)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

bucentáur s. m. (sil. -ta-ur), pl. bucentáuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink