BUCCINATÓR, buccinatori, S. m. Mușchi facial cu ajutorul căruia poate fi expulzat, cu putere, aerul din plămâni. – Din fr. buccinateur.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

BUCCINATÓR s.m. Mușchi al obrajilor, cu rol în masticație și în expulzarea forțată a aerului din plămâni. ♦ Nerv din regiunea obrajilor. [< fr. buccinateur].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BUCCINATÓR s. m. 1. mușchi al obrazului, cu rol în masticație și în expulzarea forțată a aerului din plămâni. 2. nerv maxilar inferior. (< fr. buccinateur, lat. buccinator)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

buccinatór s. m., pl. buccinatóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink