opțiuni
  • info
4 intrări
23 de definiții

Explicative DEX

bucșit1 sn [At: MDA ms / Pl: ? / E: bucși] (Reg; nob) 1-3 Bucșire (1-3).

bucșit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: bucși] (Reg; nob) 1 Lovit2 cu putere. 2 Umplut2 până la refuz. 3 Însângerat2.

❍BUCȘIT adj. p. BUCȘI. Ticsit, îndesat; îmbîcsit; plin peste măsură: mai avea încă și-o casă ~ă de copii (SB.).

BUCȘIT, -Ă, bucșiți, -te, adj. Plin pînă la refuz; îndesat; ticsit, înțesat. Pe lîngă sărăcia lui mai avea incă și o casă bucșită de copii. SBIERA, P. 187. Caprele de multe ori sînt bucșite de rîie. ȘEZ. IV 124.

BUCȘI, bucșesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A îndesa, a umple până la refuz. 2. A-l podidi (sângele). – Et. nec.

BUCȘI, bucșesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A îndesa, a umple până la refuz. 2. A-l podidi (sângele). – Et. nec.

bocși[1] v vz bucși

  1. Variantă care nu figurează la intrarea principală. — gall

buci vt [At: H IV, 280 / V: bocși, bucși, buti / Pzi: bucesc / E: bucea] A pune o bucea la butucul roții.

bucși1 vt vz buci

bucși2 vt [At: VICIU, GL. / Pzi: ~șesc / E: nct] (Reg) 1 A lovi cu putere. 2 A umple până la refuz Si: a îndesa. 3 A podidi (sângele).

bucși vb. IV. tr. (reg.) 1 (compl. indică obiecte, saci etc.) A îndesa, a umple pînă la refuz. Au bucșit sacii cu grîu. ♦ (refl.) A se înghesui, a da năvală. Lumea se bucșise spre ieșire (CAM.). 2 (compl. indică sînge) A-l podidi. A bucșit-o sîngele pe gură (CAM.). • prez.ind. -esc. /cf. bucșă, buși.

❍BUCȘI (-șesc) vb. tr. A îndesa, a ticsi; a îmbîcsi: sIujnicele au pornit a ~ chilna trăsurii cu tot felul de merinde (GRIG.).

BUCȘI, bucșesc, vb. IV. Tranz. (Mold., Bucov.), A umple pînă la refuz; a îndesa, a ticsi. Amu [boierul], și-a bucșit conacul cu ostași și nici nu vrea să știe de nimic. GALAN, Z. R. 305. ♦ A năpădi, a podidi. A bucșit sîngele pe gură. CAMILAR, N. II 412. ♦ Refl. A se înghesui, a se îngrămădi. Lumea se bucșise spre ieșire. CAMILAR, N. II 184.

BUCȘI, bucșesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A umple pînă la refuz; a îndesa, a ticsi. ♦ A năpădi, a podidi.

A BUCȘI ~esc tranz. reg. (obiecte) A vârî cu forța într-un spațiu (ca să încapă mai mult); a îndesa; a înghesui. /Orig. nec.

bucsi v. Mold. V. băcsì.

bucșésc și bîcșésc v. tr. (cp. cu ung. buksi, cap gros, om greŭ de cap. V. îmbîcșeșc). Est. Tixesc, umplu îndesînd: un tren bucșit de soldațĭ (Sov. 233), un sac bucșit de lînă. V. doldora, țoșcă.

Ortografice DOOM

bucși (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucșesc, 3 sg. bucșește, imperf. 1 bucșeam; conj. prez. 1 sg. să bucșesc, 3 să bucșească

bucși (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucșesc, imperf. 3 sg. bucșea; conj. prez. 3 să bucșească

bucși vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucșesc, imperf. 3 sg. bucșea; conj. prez. 3 sg. și pl. bucșească

Sinonime

BUCȘIT adj. v. burdușit, îndesat, înghesuit, îngrămădit, ticsit.

bucșit adj. v. BURDUȘIT. ÎNDESAT. ÎNGHESUIT. ÎNGRĂMĂDIT. TICSIT.

BUCȘI vb. v. burduși, ghemui, îndesa, înghesui, îngrămădi, năpădi, podidi, ticsi, umple.

bucși vb. v. BURDUȘI. GHEMUI. ÎNDESA. ÎNGHESUI. ÎNGRĂMĂDI. NĂPĂDI. PODIDI. TICSI. UMPLE.

Intrare: bucșit (acțiune)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bucșit
  • bucșitul
  • bucșitu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • bucșit
  • bucșitului
plural — —
vocativ singular —
plural —
Intrare: bucșit (adj.)
bucșit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bucșit
  • bucșitul
  • bucșitu‑
  • bucșită
  • bucșita
plural
  • bucșiți
  • bucșiții
  • bucșite
  • bucșitele
genitiv-dativ singular
  • bucșit
  • bucșitului
  • bucșite
  • bucșitei
plural
  • bucșiți
  • bucșiților
  • bucșite
  • bucșitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: buci (vb.)
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • buci
  • bucire
  • bucit
  • bucitu‑
  • bucind
  • bucindu‑
 singular plural
  • bucește
  • buciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bucesc
 (să)
  • bucesc
  • buceam
  • bucii
  • bucisem
a II-a (tu)
  • bucești
 (să)
  • bucești
  • buceai
  • buciși
  • buciseși
a III-a (el, ea)
  • bucește
 (să)
  • bucească
  • bucea
  • buci
  • bucise
plural I (noi)
  • bucim
 (să)
  • bucim
  • buceam
  • bucirăm
  • buciserăm
  • bucisem
a II-a (voi)
  • buciți
 (să)
  • buciți
  • buceați
  • bucirăți
  • buciserăți
  • buciseți
a III-a (ei, ele)
  • bucesc
 (să)
  • bucească
  • buceau
  • buciră
  • buciseră
verb (VT402)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bucși
  • bucșire
  • bucșit
  • bucșitu‑
  • bucșind
  • bucșindu‑
 singular plural
  • bucșește
  • bucșiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bucșesc
 (să)
  • bucșesc
  • bucșeam
  • bucșii
  • bucșisem
a II-a (tu)
  • bucșești
 (să)
  • bucșești
  • bucșeai
  • bucșiși
  • bucșiseși
a III-a (el, ea)
  • bucșește
 (să)
  • bucșească
  • bucșea
  • bucși
  • bucșise
plural I (noi)
  • bucșim
 (să)
  • bucșim
  • bucșeam
  • bucșirăm
  • bucșiserăm
  • bucșisem
a II-a (voi)
  • bucșiți
 (să)
  • bucșiți
  • bucșeați
  • bucșirăți
  • bucșiserăți
  • bucșiseți
a III-a (ei, ele)
  • bucșesc
 (să)
  • bucșească
  • bucșeau
  • bucșiră
  • bucșiseră
Intrare: bucși
verb (VT402)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bucși
  • bucșire
  • bucșit
  • bucșitu‑
  • bucșind
  • bucșindu‑
 singular plural
  • bucșește
  • bucșiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bucșesc
 (să)
  • bucșesc
  • bucșeam
  • bucșii
  • bucșisem
a II-a (tu)
  • bucșești
 (să)
  • bucșești
  • bucșeai
  • bucșiși
  • bucșiseși
a III-a (el, ea)
  • bucșește
 (să)
  • bucșească
  • bucșea
  • bucși
  • bucșise
plural I (noi)
  • bucșim
 (să)
  • bucșim
  • bucșeam
  • bucșirăm
  • bucșiserăm
  • bucșisem
a II-a (voi)
  • bucșiți
 (să)
  • bucșiți
  • bucșeați
  • bucșirăți
  • bucșiserăți
  • bucșiseți
a III-a (ei, ele)
  • bucșesc
 (să)
  • bucșească
  • bucșeau
  • bucșiră
  • bucșiseră
verb (VT402)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bocși
  • bocșire
  • bocșit
  • bocșitu‑
  • bocșind
  • bocșindu‑
 singular plural
  • bocșește
  • bocșiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bocșesc
 (să)
  • bocșesc
  • bocșeam
  • bocșii
  • bocșisem
a II-a (tu)
  • bocșești
 (să)
  • bocșești
  • bocșeai
  • bocșiși
  • bocșiseși
a III-a (el, ea)
  • bocșește
 (să)
  • bocșească
  • bocșea
  • bocși
  • bocșise
plural I (noi)
  • bocșim
 (să)
  • bocșim
  • bocșeam
  • bocșirăm
  • bocșiserăm
  • bocșisem
a II-a (voi)
  • bocșiți
 (să)
  • bocșiți
  • bocșeați
  • bocșirăți
  • bocșiserăți
  • bocșiseți
a III-a (ei, ele)
  • bocșesc
 (să)
  • bocșească
  • bocșeau
  • bocșiră
  • bocșiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bucșitsubstantiv neutru

etimologie:
  • bucși MDA2

bucșit, bucșităadjectiv

etimologie:
  • bucși MDA2

buci, bucescverb

  • 1. A pune o bucea la butucul roții. MDA2
etimologie:
  • bucea MDA2

bucși, bucșescverb

regional
  • 1. A îndesa, a umple până la refuz. DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRLC DLRM NODEX
    sinonime: burduși ghemui ticsi umple îmbâcsi îndesa înghesui îngrămădi
    • format_quote Amu [boierul], și-a bucșit conacul cu ostași și nici nu vrea să știe de nimic. GALAN, Z. R. 305. DLRLC
    • format_quote Au bucșit sacii cu grâu. DEXI
    • format_quote SIujnicele au pornit a bucși chilna trăsurii cu tot felul de merinde. (GRIG.) CADE
    • 1.1. reflexiv A se înghesui, a se îngrămădi. DEXI DLRLC
      sinonime: înghesui îngrămădi
      • format_quote Lumea se bucșise spre ieșire. CAMILAR, N. II 184. DLRLC
  • 2. A-l podidi (sângele). DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98 DLRLC DLRM
    sinonime: năpădi podidi
    • format_quote A bucșit-o sîngele pe gură. CAMILAR, N. II 412. DLRLC
  • 3. regional A lovi cu putere. MDA2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.