BÚCȘĂ, bucșe, s. f. Bucea (1). – Din ucr. bukșa.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

BÚCȘĂ ~e f. 1) Manșon metalic montat între două piese asamblate; bucea. 2) Scobitură făcută într-o piesă (de lemn sau de metal), în care intră capul piesei cu care se îmbină; bucea. [G.-D. bucșei] /<ucr. bukša
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BÚCȘĂ, bucșe, s. f. Bucea (1). – Din bucea (influențat de ucr. buksa).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BÚCȘĂ s. (TEHN.) bucea, (reg.) prisnel (~ la osia carului.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

búcșă s. f., g.-d. art. búcșei; pl. búcșe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

búcșă f., pl. e (rut. búkša, pol. buksa, d. germ. buchse, cutie. V. busolă, pușcă). Est. ș.a. Bucea, tub de fer care căptușește pin [!] năuntru butucu roateĭ ca să nu se roadă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink