BUCĂTÚRĂ, bucături, s. f. (Pop.) Îmbucătură. – Cf. îmbucătură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

BUCĂTÚRĂ s. f. v. îmbucătură.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

bucătúră s. f., g.-d. art. bucătúrii; pl. bucătúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bucătúră f., pl. ĭ (d. bucă). Olt. Îmbucătură, gălătuc, înghițitură (NPl. Ceaur, 44). A face bucăturĭ, a face bucățĭ (tăind, rupînd).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink