BUCĂTÁR, bucătari, s. m. Bărbat care are meseria de a găti mâncare. – Bucată + suf. -ar.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

BUCĂTÁR ~i m. 1) Bărbat care se ocupă cu gătitul bucatelor. 2) Lucrător specializat în gătitul bucatelor (într-un local de alimentație). 3) rar Persoană care pregătește mâncăruri gustoase. /bucate + suf. ~ar
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BUCĂTÁR, bucătari, s. m. Cel care are meseria de a găti mâncare. – Din bucate (pl. lui bucată) + suf. -ar.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BUCĂTÁR s. (prin Mold.) cuhar, (Transilv. și Ban.) socaci, (înv.) magher.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bucătár s. m., pl. bucătári
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bucătár m. (d. bucate). Acela care face bucate. – În nord și bî-.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

bucătar-șef s. m. sg. (tox.) șeful unui laborator clandestin de preparare a drogurilor.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink