BUCĂLÁT, -Ă, bucălați, -te, adj. (Care are obrazul) grăsuț, durduliu, bucălai, bucăliu, busnat. – Cf. bucă.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BUCĂLÁT ~tă (~ți, ~te) fam. Care are obrajii grăsuți; cu obrajii plini. /cf. bucă
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BUCĂLÁT, -Ă, bucălați, -te, adj. Grăsuliu, durduliu. – Din bucăla (rar uzitat).
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BUCĂLÁT adj. v. grăsuț.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Bucălat ≠ scofâlcit, supt
Sursa: Antonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
bucălát adj. m., pl. bucăláți; f. sg. bucălátă, pl. bucăláte
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
bucălát, -ă adj. adj. (d. bucă. D. rom. vine bg. buhalat, moțat). Grăsuliŭ, cu obrajiĭ, marĭ: un copil bucălat. V. boghet.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
bucălată, bucălate adj. f. (d. femei) cu fese mari.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink