BUCĂLÁT, -Ă, bucălați, -te, adj. (Care are obrazul) grăsuț, durduliu, bucălai, bucăliu, busnat. – Cf. bucă.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

BUCĂLÁT ~tă (~ți, ~te) fam. Care are obrajii grăsuți; cu obrajii plini. /cf. bucă
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BUCĂLÁT, -Ă, bucălați, -te, adj. Grăsuliu, durduliu. – Din bucăla (rar uzitat).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BUCĂLÁT adj. v. grăsuț.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Bucălat ≠ scofâlcit, supt
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bucălát adj. m., pl. bucăláți; f. sg. bucălátă, pl. bucăláte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bucălát, -ă adj. adj. (d. bucă. D. rom. vine bg. buhalat, moțat). Grăsuliŭ, cu obrajiĭ, marĭ: un copil bucălat. V. boghet.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink