BUCĂȚÍ, bucățesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A îmbucătăți. – Din bucată.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A BUCĂȚÍ~ésc tranz. (ființe sau obiecte) A tăia la nimereală în bucăți mărunte; a ciopârți; a ciocârti. /Din bucată
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BUCĂȚÍ, bucățesc, vb. IV. Tranz. A tăia sau a sfâșia în bucăți; a îmbucătăți. – Din bucată.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BUCĂȚÍ vb. v. îmbucătăți.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bucățí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucățésc, imperf. 3 sg. bucățeá; conj. prez. 3 sg. și pl. bucățeáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bucățesc v. tr. Fac bucățĭ, fragmentez. – În nord și bî-.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink