BUBÓNIC, -Ă adj. Referitor la bubon, care se manifestă printr-un bubon. ◊ Ciumă (sau pestă) bubonică = ciumă (sau pestă) manifestată prin abcese. [< fr. bubonique].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

bubónic adj. m., pl. bubónici; f. sg. bubónică, pl. bubónice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bubónic, -ă adj. (fr. bubonique, d. bubon, bubon). Med. Care se manifestă pin buboane. Cĭumă bubonică. V. cĭumă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

BUBÓNICĂ adj.f. (În sintagma) Ciumă (sau pestă) bubonică = ciumă (sau pestă) care se manifestă prin buboane. – Din fr. bubonique.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

BUBÓNICĂ adj. ~ ciumă (sau pestă) ~ă = ciumă (pestă) manifestată prin abcese. (< fr. bubonique)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

BUBÓNICĂ adj. f. (În expr.) Ciumă (sau pestă) bubonică = ciumă (sau pestă) care se manifestă prin abcese. – Fr. bubonique (<gr.).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink