BRUNÁJ s. n. Brunare. ♦ (Concr.) Strat protector de oxizi care acoperă unele piese metalice în urma brunării. – Bruna + suf. -aj.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

BRUNÁJ s.n. Brunare. [După fr. brunissage].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BRUNÁJ s. n. brunare. (după fr. brunissage)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

BRUNÁJ s. n. Brunare. – După fr. brunissage.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BRUNÁJ s. (TEHN.) brunare. (~ul unei piese de oțel.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

brunáj s. n.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink