BRUMÁTIC, -Ă, brumatici, -ce, adj. (Rar) Cu brumă; p. ext. friguros, geros. – Brumă + suf. -atic.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

BRUMÁTIC ~că (~ci, ~ce) (despre vânt, timp etc.) Care prevestește frig și brumă; aducător de brumă. /brumă + suf. ~atic
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BRUMÁTIC, -Ă, brumatici, -e, adj. (Rar) Aducător de brumă; rece, friguros. – Din brumă¹ + suf. -atic.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

brumátic adj. m., pl. brumátici; f. sg. brumátică, pl. brumátice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink