2 definiții pentru bruit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
bruit s.n. (cib.) Bruiaj. • sil. bru-it. /<fr. bruit.
BRUIT s. n. (cib.) acțiune parazită care se suprapune pe semnale, alternând sau diminuând cantitatea de informație transmisă. (< fr. bruit)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: bruit
bruit substantiv neutru
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
bruit, bruiturisubstantiv neutru
- 1. Acțiune parazită care se suprapune pe semnale, alternând sau diminuând cantitatea de informație transmisă. MDN '00sinonime: bruiaj
etimologie:
- bruit MDN '00